ärgern

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

Cuprins

germană

(Deutsch)

Etimologie

Din germana veche de sus argerōn.

Pronunție

  • AFI: /ˈɛʁɡɐn/


Verb


Conjugarea verbului
ärgern
Infinitiv ärgern
Indicativ prezent
pers. 2 sg., 3 sg.
ärgerst
ärgert
Indicativ imperfect ärgerte
Participiu perfect geärgert
Verb auxiliar haben
  1. a (se) enerva, a agasa, a (se) supăra, a (se) înfuria
    Ich ärgerte ihn ein bischen.

Sinonime

Cuvinte derivate

Unelte personale
Spații de nume

Variante
Vizualizări
Acțiuni
Navigare
Trusa de unelte
În alte limbi