îmbărbătare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a (se) îmbărbăta.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.bər.bə'ta.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
îmbărbătare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ îmbărbătare îmbărbătări
Articulat îmbărbătarea îmbărbătările
Genitiv-Dativ îmbărbătării îmbărbătărilor
Vocativ îmbărbătare îmbărbătărilor
  1. acțiunea de a (se) îmbărbăta; încurajare.


Traduceri

Anagrame

Referințe