îmbătrâni

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din în + bătrân.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.bə.trɨ'ni/


Verb


Conjugarea verbului
îmbătrâni
Infinitiv a îmbătrâni
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
îmbătrânesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să îmbătrânească
Participiu îmbătrânit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) a deveni bătrân.
    Marian a îmbătrânit de tot.
  2. (v.tranz. fact.) a face pe cinevadevină bătrân (provocându-i supărări, griji etc.).
  3. (v.tranz. fact.) a face pe cinevapară mai bătrân decât este în realitate, a-i da înfățișare bătrânicioasă.
  4. (despre materiale) a-și schimba în mod lent structura și proprietățile caracteristice (prin degradare); a se învechi.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe