îmblătire

română

Etimologie

Din a îmblăti.

Pronunție

• AFI: /ɨm.blə'ti.re/

Substantiv

Declinarea substantivului îmblătire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	îmblătire	îmblătiri
Articulat	îmblătirea	îmblătirile
Genitiv-Dativ	îmblătirii	îmblătirilor
Vocativ	îmblătire	îmblătirilor

1. acțiunea de a îmblăti; îmblătit.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online