îmbucătățit

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a îmbucătăți.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.bu.kə.tə'ʦit/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
îmbucătățit
Singular Plural
Masculin îmbucătățit îmbucătățiți
Feminin îmbucătățită îmbucătățite
Neutru îmbucătățit îmbucătățite
  1. care este divizat în bucăți; fracționat.


Traduceri

Referințe