îmbujora

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din în- + bujor.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.bu.ʒo'ra/


Verb


Conjugarea verbului
(se) îmbujora
Infinitiv a (se) îmbujora
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) îmbujorez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) îmbujoreze
Participiu îmbujorat
Conjugare I
  1. (v.refl.) (despre obraji) a se înroși, a se aprinde (ca un bujor); (despre oameni) a se înroși la față.
  2. (v.tranz. fact.) (rar) a face să se înroșească.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe