împăciuitorist

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din împăciuitor + sufixul -ist.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.pə.ʧju.i.to'rist/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
împăciuitorist
Singular Plural
Masculin împăciuitorist împăciuitoriști
Feminin împăciuitoristă împăciuitoriste
Neutru împăciuitorist împăciuitoriste
  1. care manifestă împăciuitorism, care practică împăciuitorismul; conciliator.


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
împăciuitorist
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ împăciuitorist împăciuitoriști
Articulat împăciuitoristul împăciuitoriștii
Genitiv-Dativ împăciuitoristului împăciuitoriștilor
Vocativ împăciuitoristule împăciuitoriștilor
  1. persoană care manifestă împăciuitorism, care practică împăciuitorismul; conciliator.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe