împărăteasă

română

Etimologie

Din împărat + easă.

Pronunție

• AFI: /ɨm.pə.rə'te̯a.sə/

Substantiv

Declinarea substantivului împărăteasă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	împărăteasă	împărătese
Articulat	împărăteasa	împărătesele
Dativ-Genitiv	împărătesei	împărăteselor
Vocativ	împărăteaso	împărăteselor

1. soție de împărat sau femeie care conduce un imperiu.
2. plantă erbacee agățătoare, veninoasă, cu flori albe-verzui (Bryonia alba).

Traduceri

Traduceri

engleză: empress (1) (English) finlandeză: keisarinna (1) (Suomi) franceză: impératrice f. (1) (Français) friziană: keizerinne f. (1) (Frysk) germană: Kaiserin f. (1) (Deutsch) italiană: imperatrice f. (1) (Italiano) japoneză: 女帝 (1) (日本語)

coreeană: 황후 (hwanghu) (1) (한국어) latină: imperatrix (1) (Latina) maghiară: császárnő (1) (Magyar) neerlandeză: keizerin f. (1) (Nederlands) rusă: императрица (imp'eratríca) f. (1) (Русский) slovenă: cesarica f. (1) (Slovenščina) turcă: imparatoriçe (1) (Türkçe)