împiedica
De la Wikţionar, dicţionarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din lat. impĕdĭcāre.
Pronunţie
- AFI: /ɨm.pje.di'ka/
Verb
| Conjugarea verbului (se) împiedica |
|
| Infinitiv | a (se) împiedica |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) împiedic |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) împiedice |
| Participiu | împiedicat |
| Conjugare | I |
- (v.refl.) a se lovi (cu piciorul) de ceva sau de cineva care stă în cale (şi a cădea); a se poticni.
- Calul se împiedică în mers.
- (fig.) a da mereu peste ceva sau peste cineva care supără, stinghereşte.
- Îl împiedic în mişcări.
- (v.tranz.) a pune unui animal piedică la picioare, a-i lega picioarele ca să nu poată fugi.
- a înfrâna roţile unui vehicul (pentru a-l face să meargă greu).
- Împiedică o căruţă, la vale.
- a pune piedica de siguranţă la mecanismul armelor de foc.
- (v.tranz.) (fig.) a opri, a ţine în loc pe cineva sau ceva; a se pune în calea cuiva sau a ceva.
- Nu-l pot împiedica să...
Sinonime
- 1: se poticni, (reg.) (se) scăpăta
- 2: jena, stingheri, stânjeni
- 4: înfrâna
- 6: opri, reţine, (înv. şi reg.) popri, (înv.) apăra
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Expresii
- A se împiedica în picioare = a se împletici
- A i se împiedica (cuiva) limba = a nu putea articula bine sunetele
- A se împiedica la vorbă = a gângăvi
Traduceri
a pune piedici
|
a se pune în calea cuiva sau a ceva
