împrejmuitor

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a împrejmui + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.preʒ.mu.i'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
împrejmuitor
Singular Plural
Masculin împrejmuitor împrejmuitori
Feminin împrejmuitoare împrejmuitoare
Neutru împrejmuitor împrejmuitoare
  1. care împrejmuiește.
  2. înconjurător.


Traduceri

Referințe