împuțina

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din în- + puțin.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.pu.ʦi'na/


Verb


Conjugarea verbului
(se) împuțina
Infinitiv a (se) împuțina
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) împuținez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) împuțineze
Participiu împuținat
Conjugare I
  1. (v.refl.) a se reduce ca număr, ca mărime; a se micșora, a descrește, a diminua, a scădea.

Cuvinte derivate

Expresii

  • A i se împuțina cuiva inima sau a se împuțina cu inima = a se descuraja; a se înfricoșa


Traduceri

Referințe