împuțit

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din verbul a împuți.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.puˈʦit/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
împuțit
Singular Plural
Masculin împuțit împuțiți
Feminin împuțită împuțite
Neutru împuțit împuțite
  1. care a intrat in putrefacție, care miroase urât din cauza alterării.
  2. murdar, neîngrijit.
  3. (despre oameni; adesea substantivat) leneș, trândav.


Traduceri

Etimologie

Din împuți.

Verb

  1. forma de participiu trecut pentru împuți.

Referințe