împunge

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină impungere.

Pronunție

  • AFI: /ɨmˈpun.ʤe/


Verb


Conjugarea verbului
împunge
Infinitiv a împunge
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
împung
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să împungă
Participiu împuns
Conjugare III
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) înțepa.
  2. (v.tranz.) a îmboldi un animal.
  3. (v.tranz.) (fig.) a ironiza, a persifla.
  4. (v.tranz.) a lovi cu coarnele.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din împunge.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru împunge.

Sinonime

Referințe