înălțătură

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a înălța + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /ɨ.nəl.ʦə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
înălțătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ înălțătură înălțături
Articulat înălțătura înălțăturile
Genitiv-Dativ înălțăturii înălțăturilor
Vocativ înălțătură înălțăturilor
  1. (rar) ridicătură (de pământ); înălțime.


Traduceri

Anagrame

Referințe