înșela

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină in-sellare.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ʃe'la/


Verb


Conjugarea verbului
înșela
Infinitiv a înșela
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
înșel
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să înșale
Participiu înșelat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (înv.) a pune șaua pe cal, a înșeua.

Sinonime

Cuvinte apropiate


Traduceri


Verb


Conjugarea verbului
(se) înșela
Infinitiv a (se) înșela
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) înșel
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) înșele
Participiu înșelat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a induce în eroare, a abuza de buna-credință a cuiva; a amăgi.
    I-a înșelat cu vorbe frumoase.
  2. (despre simțuri, facultăți psihice) a nu (mai) funcționa bine, a da o imagine eronată, neconformă realității.
    înșală memoria.
  3. (v.refl.) a-și forma o părere eronată despre cineva sau ceva; a greși.
    S-a înșelat în privința lui.
  4. (v.tranz.) a încălca fidelitatea conjugală; p. gener. a fi necredincios în dragoste.
    Și-a înșelat soția.
  5. a ademeni, a seduce o fată, o femeie.

Sinonime

Cuvinte derivate

Expresii

  • A înșela așteptările = a dezamăgi


Traduceri

Referințe