înșfăca

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din bulgară хващам (hváštam).

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ʃfə'ka/


Verb


Conjugarea verbului
înșfăca
Infinitiv a înșfăca
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
înșfac
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să înșface
Participiu înșfăcat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a apuca brusc, a prinde cu putere și cu violență; a înhăța.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe