înștiințare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a înștiința.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
înștiințare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ înștiințare înștiințări
Articulat înștiințarea înștiințările
Genitiv-Dativ înștiințării înștiințărilor
Vocativ înștiințare înștiințărilor
  1. acțiunea de a înștiința și rezultatul ei; știre, informație, anunț, încunoștințare.
  2. (concr.) comunicare scurtă făcută de obicei în scris de o instituție, care cuprinde o știre, un anunț etc.; adresă, notă.


Traduceri

Anagrame

Referințe