înțelepciune
română
Etimologie
Din latină intellectio, intellectionis.
Pronunție
AFI: /ɨn.ʦe.lepˈʧju.ne/
Substantiv
| Declinarea substantivului înțelepciune | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | înțelepciune | invariabil |
| Articulat | înțelepciunea | invariabil |
| Genitiv-Dativ | înțelepciunii | invariabil |
| Vocativ | înțelepciune | invariabil |
- capacitate superioară de înțelegere și de judecare a lucrurilor.
- cumpătare, prudență, moderație determinată de experiență; spirit de prevedere.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online