înțepeni

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din în + țeapăn.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ʦe.pe'ni/


Verb


Conjugarea verbului
înțepeni
Infinitiv a înțepeni
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
înțepenesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să înțepenească
Participiu înțepenit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) a deveni țeapăn, a nu-și mai putea mișca membrele, a rămâne imobil, rigid, inert; a încremeni, a înlemni.
  2. (v.tranz. și refl.) a (se) prinde bine în ceva; a (se) fixa.
  3. (v.refl.) (fig.) a rămâne neclintit într-o hotărâre; a se încăpățâna.
  4. (v.tranz.) a face ca un obiect să nu mai aibă joc în locașul lui, a-l fixa, a-i asigura stabilitatea; a întări.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe