înaintare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a înainta.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
înaintare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ înaintare înaintări
Articulat înaintarea înaintările
Genitiv-Dativ înaintării înaintărilor
Vocativ înaintare înaintărilor
  1. acțiunea de a înainta și rezultatul ei.
  2. avansare într-o funcție, într-o demnitate.
  3. (sport; concr.) totalitatea înaintașilor.
  4. dezvoltare, progres, propășire.


Traduceri

Referințe