înalt

De la Wikţionar, dicţionarul liber

Salt la: navigare, căutare

Cuprins

română

Etimologie

Din lat. in altum.

Pronunţie

  • AFI: /ɨ'nalt/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
înalt
Singular Plural
Masculin înalt înalţi
Feminin înaltă înalte
Neutru înalt înalte
  1. care se ridică mult în sus; foarte ridicat.
    Un loc înalt.
    Casă înaltă.
  2. (despre fiinţe) de statură mare.
    Un om înalt.
  3. care se găseşte la înălţime (mare).
  4. (despre sunete) ascuţit, subţire, acut.
  5. (despre tensiunea curentului electric, despre presiuni) care are valoare sau măsură mare.
    Curent electric de înaltă tensiune.
  6. (despre frecvenţă) cu un număr mare de perioade pe unitatea de timp.
  7. (fig.) care este situat pe o treaptă ridicată în scara valorilor sau a importanţei; superior; deosebit, important; distins, măreţ.
    Recoltă înaltă.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Expresii

  • Frunte înaltă = frunte mare, lată
  • Înaltă fidelitate = calitate a unor aparate sau sisteme electroacustice de a reda cât mai fidel semnalele sonore (înregistrate); hi.-fi


Traduceri

    care se întinde mult în sus


Substantiv


Declinarea substantivului
înalt
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ înalt înalturi
Articulat înaltul înalturile
Dativ-Genitiv înaltului înalturilor
Vocativ înaltule înalturilor
  1. înălţime.
    În înaltul cerului.

Sinonime

Referinţe

Adus de la "http://ro.wiktionary.org/wiki/%C3%AEnalt"