înamorare
română
Etimologie
Din a (se) înamora.
Pronunție
- AFI: /ɨ.na.mo'ra.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului înamorare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | înamorare | înamorări |
| Articulat | înamorarea | înamorările |
| Genitiv-Dativ | înamorării | înamorărilor |
| Vocativ | înamorare | înamorărilor |
- (livr.) faptul de a se înamora; îndrăgostire.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online