înarma
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ɨ.nar'ma/
Verb
| Conjugarea verbului (se) înarma | |
| Infinitiv | a (se) înarma |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) înarmez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) înarmeze |
| Participiu | înarmat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz. și refl.) a (-și) procura arme; a (se) pregăti pentru luptă prin înzestrare cu armament; a (se) întrarma, a (se) arma.
Cuvinte derivate
Expresii
- (refl.) A se înarma cu răbdare = a-și impune răbdare, a aștepta cu stăpânire de sine desfășurarea faptelor
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online