încântător
română
Etimologie
Din a încânta + sufixul -ător.
Pronunție
- AFI: /ɨn.kɨn.tə'tor/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului încântător | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | încântător | încântători |
| Feminin | încântătoare | încântătoare |
| Neutru | încântător | încântătoare |
- care încântă; atrăgător, fermecător.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online