încânta

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din în + cânta (după franceză enchanter).

Pronunție

  • AFI: /ɨn.kɨn'ta/


Verb


Conjugarea verbului
(se) încânta
Infinitiv a (se) încânta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) încânt
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) încânte
Participiu încântat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a produce o stare de bucurie, de mulțumire, de entuziasm, de satisfacție; a fermeca, a fascina, a vrăji.
    Spectacolul l-a încântat.
  2. (v.ranz. și refl.) a (se) amăgi, a (se) înșela, a (se) păcăli.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe