înclinație

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză inclination < latină inclinatio.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.kli'na.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
înclinație
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ înclinație înclinații
Articulat înclinația înclinațiile
Genitiv-Dativ înclinației înclinațiilor
Vocativ înclinație înclinațiilor
  1. înclinare.
  2. (geom.) unghi format de o dreaptă (sau de un plan) cu o dreaptă (sau cu un plan) de referință; înclinare.
  3. (fig.) vocație, atracție, dispoziție pentru ceva.


Traduceri

Referințe