încorda

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din în- + coardă.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.kor'da/


Verb


Conjugarea verbului
încorda
Infinitiv a încorda
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
încordez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să încordeze
Participiu încordat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a (-și) contracta mușchii corpului, (p.ext.) corpul întreg, în vederea unui efort.
  2. (v.tranz. și refl.) (fig.) a-și concentra atenția, memoria, voința etc.
  3. (v.tranz.) (rar) a stimula, a întări.
  4. (v.tranz.) a întinde (puternic) o coardă, un arc, un cablu etc.
  5. (v.tranz.) a acorda un instrument muzical cu coarde, prin întinderea coardelor.
  6. (v.tranz.) a lega coardele viței de vie.
  7. (v.refl.) (fig.) (despre raporturile dintre oameni) a ajunge într-o stare de tensiune (maximă), a se înăspri.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe