încruntare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a încrunta.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.krun'ta.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
încruntare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ încruntare încruntări
Articulat încruntarea încruntările
Genitiv-Dativ încruntării încruntărilor
Vocativ încruntare încruntărilor
  1. acțiunea de a (se) încrunta.
  2. privire aspră sau posomorâtă.


Traduceri

Referințe