încuiba

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din în- + cuib.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
(se) încuiba
Infinitiv a (se) încuiba
Indicativ prezent
pers. 1 sg. 		(mă) încuibez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg. 		să (se) încuibeze
Participiu încuibat
Conjugare I
  1. (v.refl.) a-și face cuib; a se vârî (unde nu-i este locul); a se oploși.
  2. (v.refl.) (fig.) a pătrunde adânc; a se înrădăcina.

Cuvinte derivate


Traduceri

Traduceri

Anagrame

Referințe

Adus de la „https://ro.wiktionary.org/w/index.php?title=încuiba&oldid=586068”