încuietoare
română
Etimologie
Din a încuia + sufixul -toare.
Pronunție
- AFI: /ɨn.ku.je'to̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului încuietoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | încuietoare | încuietori |
| Articulat | încuietoarea | încuietorile |
| Genitiv-Dativ | încuietorii | încuietorilor |
| Vocativ | încuietoare | încuietorilor |
- dispozitiv care încuie ceva.
- (fig.) dificultate, situație grea în care se află cineva.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online