încurajare

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din a încuraja.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
încurajare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ încurajare încurajări
Articulat încurajarea încurajările
Dativ-Genitiv încurajării încurajărilor
Vocativ încurajare încurajărilor
  1. acțiunea de a încuraja și rezultatul ei; îmbărbătare; sprijinire, stimulare.


Traduceri

Referințe