îndeletnicire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a (se) îndeletnici.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.de.let.ni'ʧi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
îndeletnicire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ îndeletnicire îndeletniciri
Articulat îndeletnicirea îndeletnicirile
Genitiv-Dativ îndeletnicirii îndeletnicirilor
Vocativ îndeletnicire îndeletnicirilor
  1. meserie, profesiune; ocupație.
  2. preocupare, grijă.


Traduceri

Referințe