îndigui

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din în- + dig + sufixul -ui.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.di.gu'i/


Verb


Conjugarea verbului
îndigui
Infinitiv a îndigui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
îndiguiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să îndiguiască
Participiu îndiguit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a mărgini o apă sau a înconjura o suprafață cu diguri, a zăgăzui; (p.gener.) a ridica un dig.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe