îndrăznire
română
Etimologie
Din a îndrăzni.
Pronunție
- AFI: /ɨn.drəz'ni.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului îndrăznire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | îndrăznire | îndrăzniri |
| Articulat | îndrăznirea | îndrăznirile |
| Genitiv-Dativ | îndrăznirii | îndrăznirilor |
| Vocativ | îndrăznire | îndrăznirilor |
- (înv.) îndrăzneală.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online