îndușmănit

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a (se) îndușmăni.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.duʃ.mə'nit/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
îndușmănit
Singular Plural
Masculin îndușmănit îndușmăniți
Feminin îndușmănită îndușmănite
Neutru îndușmănit îndușmănite
  1. (reg.) care nutrește dușmănie împotriva cuiva, învrăjbit cu cineva.


Traduceri

Referințe