înecare
română
Etimologie
Din a îneca.
Pronunție
- AFI: /ɨ.ne'ka.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului înecare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | înecare | înecări |
| Articulat | înecarea | înecările |
| Genitiv-Dativ | înecării | înecărilor |
| Vocativ | înecare | înecărilor |
- acțiunea de a (se) îneca și rezultatul ei; inundare, revărsare.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online