înfășurătură

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a înfășura + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.fə.ʃu.rə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
înfășurătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ înfășurătură înfășurături
Articulat înfășurătura înfășurăturile
Genitiv-Dativ înfășurăturii înfășurăturilor
Vocativ înfășurătură înfășurăturilor
  1. (rar) ceea ce înfășoară ceva sau este înfășurat pe ceva.


Traduceri

Referințe