înfăptuire
română
Etimologie
Din a înfăptui.
Pronunție
- AFI: /ɨn.fəp.tu'i.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului înfăptuire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | înfăptuire | înfăptuiri |
| Articulat | înfăptuirea | înfăptuirile |
| Genitiv-Dativ | înfăptuirii | înfăptuirilor |
| Vocativ | înfăptuire | înfăptuirilor |
- acțiunea de a înfăptui și rezultatul ei; realizare, îndeplinire; (concr.) operă realizată.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online