înfia

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din în- + fiu.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.fi'a/


Verb


Conjugarea verbului
înfia
Infinitiv a înfia
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
înfiez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să înfieze
Participiu înfiat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a adopta (cu forme legale) un copil.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe