înflăcăra
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ɨn.flə.kə'ra/
Verb
| Conjugarea verbului (se) înflăcăra | |
| Infinitiv | a (se) înflăcăra |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) înflăcărez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) înflăcăreze |
| Participiu | înflăcărat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz. și refl.) a (se) aprinde, a (se) înfierbânta, a (se) pasiona, a (se) entuziasma.
- (v.tranz. și refl.) a face să capete sau a căpăta culoarea flăcării; a (se) înroși, a se îmbujora.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online