înfometa

Vezi și : înfometă

română

Etimologie

Din în- + foamete.

Pronunție

• AFI: /ɨn.fo.meˈta/

Verb

Conjugarea verbului înfometa
Infinitiv	a înfometa
Indicativ prezent pers. 1 sg.	înfometez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să înfometeze
Participiu	înfometat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a face să flămânzească; a constrânge prin foame.

Cuvinte derivate

• înfometare
• înfometat

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din înfometa.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru înfometa.

Referințe

• DEX '98 via DEX online