înfrățire

română

Etimologie

Din a înfrăți.

Pronunție

• AFI: /ɨn.frə'ʦi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului înfrățire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	înfrățire	înfrățiri
Articulat	înfrățirea	înfrățirile
Genitiv-Dativ	înfrățirii	înfrățirilor
Vocativ	înfrățire	înfrățirilor

1. acțiunea de a (se) înfrăți și rezultatul ei; prietenie frățească; fraternizare.
2. formare a lăstarilor laterali la baza tulpinii principale a cerealelor păioase sau a gramineelor perene din pajiști; lăstărire.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• fraternii

Referințe

• DEX '98 via DEX online