înfricoșare
română
Etimologie
Din a (se) înfricoșa.
Pronunție
- AFI: /ɨn.fri.ko'ʃa.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului înfricoșare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | înfricoșare | înfricoșări |
| Articulat | înfricoșarea | înfricoșările |
| Genitiv-Dativ | înfricoșării | înfricoșărilor |
| Vocativ | înfricoșare | înfricoșărilor |
- acțiunea de a (se) înfricoșa; frică; intimidare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online