înfuleca

română

Variante

• înfulica

Etimologie

Din latină infollicare.

Pronunție

• AFI: /ɨn.fu.le'ka/

Verb

Conjugarea verbului înfuleca
Infinitiv	a înfuleca
Indicativ prezent pers. 1 sg.	înfulec
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să înfulece
Participiu	înfulecat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) (fam.) a mânca lacom și repede, a înghiți pe nerăsuflate.

Cuvinte derivate

• înfulecare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cafeniul

Referințe

• DEX '98 via DEX online