înfurcitură
română
Variante
Etimologie
Din a înfurci + sufixul -tură.
Pronunție
- AFI: /ɨn.fur.ʧi'tu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului înfurcitură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | înfurcitură | înfurcituri |
| Articulat | înfurcitura | înfurciturile |
| Genitiv-Dativ | înfurciturii | înfurciturilor |
| Vocativ | înfurcitură | înfurciturilor |
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online