înfuriere
română
Etimologie
Din a (se) înfuria.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
Declinarea substantivului înfuriere | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | înfuriere | înfurieri |
Articulat | înfurierea | înfurierile |
Genitiv-Dativ | înfurierii | înfurierilor |
Vocativ | înfuriere | înfurierilor |
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online