îngloba

română

Etimologie

Din franceză englober.

Pronunție

• AFI: /ɨn.glo'ba/

Verb

Conjugarea verbului îngloba
Infinitiv	a îngloba
Indicativ prezent pers. 1 sg.	înglobez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să înglobeze
Participiu	înglobat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a introduce ca parte integrantă într-un tot; a include, a cuprinde.

Cuvinte derivate

• înglobare
• înglobat

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• galbino

Referințe

• DEX '98 via DEX online