îngrăditură
română
Etimologie
Din a îngrădi + sufixul -tură.
Pronunție
- AFI: /ɨn.grə.di'tu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului îngrăditură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | îngrăditură | îngrădituri |
| Articulat | îngrăditura | îngrăditurile |
| Genitiv-Dativ | îngrăditurii | îngrăditurilor |
| Vocativ | îngrăditură | îngrăditurilor |
- împletitură de nuiele (sau gard, zid, grilaj etc.) cu care se împrejmuiește un teren.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online