înregistra

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză enregistrer.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.re.ʤis'tra/


Verb


Conjugarea verbului
înregistra
Infinitiv a înregistra
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
înregistrez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să înregistreze
Participiu înregistrat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a înscrie într-un registru.
  2. (v.tranz.) a reține prin scris un fapt, un eveniment; a imprima (cu mijloace tehnice) sunetele, fenomenele luminoase etc.
  3. (v.tranz.) (fig.) a întipări în minte, a memora.
  4. (v.tranz.) a înscrie în activul său ca rezultat, ca realizare etc.; a obține.
    A înregistra un succes important.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe