însămânța

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din în- + sămânță (după franceză ensemencer).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
însămânța
Infinitiv a însămânța
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
însămânțez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să însămânțeze
Participiu însămânțat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a pune în pământ semințele unei culturi; a semăna.
  2. (v.tranz.) a pune în apă icre sau pești de reproducție, în vederea obținerii unei culturi artificiale.
  3. (v.tranz.) a introduce pe cale artificială gameți masculi în organele genitale femele, în vederea reproducției.
  4. (v.tranz.) a introduce într-un mediu nutritiv propice bacterii, germeni microbieni etc.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe