însămânța
română
Etimologie
Din în- + sămânță (după franceză ensemencer).
Pronunție
- AFI: /ɨn.sə.mɨn'ʦa/
Verb
| Conjugarea verbului însămânța | |
| Infinitiv | a însămânța |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
însămânțez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să însămânțeze |
| Participiu | însămânțat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a pune în pământ semințele unei culturi; a semăna.
- (v.tranz.) a pune în apă icre sau pești de reproducție, în vederea obținerii unei culturi artificiale.
- (v.tranz.) a introduce pe cale artificială gameți masculi în organele genitale femele, în vederea reproducției.
- (v.tranz.) a introduce într-un mediu nutritiv propice bacterii, germeni microbieni etc.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online